Thursday, November 29, 2012

Jurnal de multumire

Buna dimineata!

Ieri nu am reusit sa ma tin de program, dar e ok, ca am dat totusi un semn de viata pe aici .

Azi vreau sa scriu despre multumire si chiar ziua de joi va fi a multumirii ca sa zic asa. Pe internet sunt numeroase articole si inregistrari video despre ce inseamna multumirea si ce putere are ea. Ce ma intereseaza pe mine e ce inseamna acest proces si ce finalitate are in viata mea. 

In viata avem numeroase greutati si nu cred ca exista vreo reteta a succesului prin care sa nu mai avem incercari, probleme, piedici, etc. In definitiv, daca nu am avea perioade de slabiciune, de incercari intr-un anumit plan al vietii noastre, cum am mai putea aprecia la intregul ei potential fericirea, momentele de pace si celelalte lucruri bune?

De ce cred ca a avea o atitudine de multumire in fata vietii e totul? Cred asta pentru ca nu ma indoiesc ca Dumnezeu le randuieste pe toate cu folos. Poate daca as fi citit ce scriu acum intr-un alt loc, in urma cu ceva timp as fi zis ca da, cand ai o viata in care totul e roz e usor sa spui asemenea cuvinte. Dar imi permit sa cred acest lucru din postura unui om care a experimentat suferinta in numeroase forme si care a ajuns la concluzia ca durerea nu e totul. Dar nu vreau sa intru mai adanc in acest subiect, ci sa ma axez pe tema zilei de azi. Deci, cum spuneam, cred ca toate sunt randuite cu folos, ba mai mult, toate sunt daruri. Viata e un dar, tot ceea ce ne inconjoara e un dar. De obicei cand primim un cadou de ziua noastra, sau cu o alta ocazie obisnuim sa multumim pentru acel lucru, deci nu vad de ce nu am putea multumi si in fata vietii, in fata lui Dumnezeu pentru cele pe care le avem? Teorie, teorie :), dar vreau sa trec si la practica.

Am deja un carnetel pe care il voi folosi ca pe un jurnal de multumire. As vrea sa aloc dimineata sau seara inainte de culcare cateva minute in care sa multumesc pentru ceea ce am, pentru ceea ce traiesc, pentru ceea ce experimentez. Carnetelul a fost luat cu reducere de pe elefant.ro si e din seria cartilor "The Secret" cu care nu am vreo afinitate. E un carnetel mic, lucrat frumos cu coperti cartonate cu un sistem de prindere pe magnet.



Inchei postarea ca un citat despre puterea multumirii:

"Multumirea descatuseaza plinatatea vietii. Transforma ce avem in suficient si mai mult. Transforma negarea in acceptare, haosul in ordine, confuzia in claritate. Poate transforma o masa intr-un festin, o casa intr-un camin, un strain intr-un prieten. Multumirea da sens trecutului nostru, aduce pace pentru ziua de azi si creeaza o viziune a zilei de maine". Melody Beattie

Zi cu spor si pace!

Tuesday, November 27, 2012

Gradinaritul - experienta mea

Am reusit sa incropesc un mic calendar privind postarea pe blog. Aveam foarte multe idei care necesitau un mic plan. Asa ca ziua de marti va avea cateva subiecte pe care vreau sa le ating, iar unul din ele e gradinaritul.



Am avut experienta unui job de birou cu cele noua ore de rigoare de stat in fata calculatorului, plus orele de acasa in care credeam ca ma "relaxez" navigand de aiurea pe internet, deci tot la calculator. Stand toata ziua "inchisa" la lucru si acasa tot in virtual ajunsesem sa idealizez imaginea aceasta a omului liber de la tara, care munceste in aer liber, care se bucura de timp la discretie si tot asa. Viata mea s-a asezat de asa natura incat dupa experienta jobului de birou am ajuns sa locuiesc la casa, unde aveam/am o portiune destul de mare de pamant unde plantam clasicul... gazon. Asa ca mi-am pus ambitia sa-mi fac si eu o gradina, sa pun in practica acel ideal la care visam pe vremea cand eram "inlantuita" la job. Gradina a fost doar un hobby (pe care sper sa-l repet la anul) care mi-a testat pe viu ideea de "omul liber de la sat" si de pe urma caruia am cateva idei (pe care as fi vrut sa mi le spuna cineva inainte sa incep aventura mea):
  • munca pamantului nu e o joaca. E nevoie de angajament, e nevoie de rezistenta fizica, e nevoie de determinare. Sa sapi pamantul e greu, sa plivesti gradina e greu, sa uzi la furtun poate dura o vesnicie.
  • inainte de a incepe, fa-ti o lista cu ce ai vrea sa plantezi si documenteaza-te ce "vrea" fiecare planta in parte. Nu planta la nimereala, dupa ureche, sau in joaca. Testeaza cu cap.
  • nu te arunca pe sute de hectare cand nu ai nici uneltele necesare de lucru, nici bani sa investesti in ele, nici persoane dispuse sa te ajute la munca. Pentru inceput o mica bucata de pamant e ok.
  • nu renunta cand dai de greu :).
  • ambitioneaza-te sa lucrezi dupa un program. Asta vara nu se putea lucra dupa ora 8-9 dimineata cu toata bunavointa din lume, asa ca ar fi fost indicat sa ma trezesc devreme sa pot face ceva in gradina, ceea ce nu am reusit mereu.
  • sa iti faci propriile rasaduri implica sa ai ceva SPATIU la dispozitie, cu lumina naturala si  temperatura constanta. Daca nu ai asa ceva, nu iese nimic.
Poate nu am reusit sa acopar toate problemele cu care m-am intalnit in mica mea experienta, dar aceste idei mi-au venit acum. Anul viitor, daca voi mai avea cele necesare, vreau sa fac totul un pic mai organizat, iar postarile de pe acest blog sper sa ma ajute in acest sens.

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...