Saturday, July 1, 2017

Se ridică o nouă problemă...

Pe lângă ce am scris aici şi aici, mă mai confrunt cu două frustrări teribile vara asta.


Sursă foto aici


Una din ele e că grupa mea de la dansuri pleacă în Creta în septembrie, iar eu dau din colţ în colţ că nu merg şi eu.

Nu e că nu aş avea bani, nu e că nu mi-aş dori, dar nu mă voi duce nici tura asta (au mai fost plecaţi un week-end în mai la Louftraki) pentru că... mi-e teamă de avion.

Şi nu mi-e teama aia că vai, pică avionul, mor. Ci e un fel de calustrofobie să-i zicem. Gen ce fac eu în cilindrul ala de metal, o să simt că mă sufoc şi nu am pe unde să ies. Apoi o să încep să mă port ciudat şi toţi vor râde de mine. O să mă sufoc, o să... mă rog, nu vreau să scriu până mâine la ce se gândeşte un anxios, mai ales unul care a trecut prin toate formele de atacuri de panică, când e pus să facă ceva ce-l scoate din zona lui de siguranţă.

Ştiu că în mare parte totul e în capul meu, dacă nu chiar 100%. Ştiu că frici mai mici a trebuit să mi le calc efectiv în picioare, ca apoi să rezulte lucruri frumoase din ele (nu am scris încă de vizita mea la Timişoara şi de ieşirea la Cap Kaliakra)...

(Priviţi imaginea de mai jos. De ce să priveşti aşa ceva, când poţi sta acasă?)


Sursă foto aici

Cert e că trebuie să lupt prin toate modalităţile pe care le pot gândi ca să trec de această piedică. Nu pot sta să plâng şi să-mi fie ciudă efectiv pentru că mi-aş dori să fiu şi eu într-un loc cu prietenii mei, dar nu pot pentru că am frici debilitante.

Aceste rânduri sunt doar o introducere pentru ceea ce sper eu să fie o ieşire din această teamă iraţională.

Închei cu o concluzie la care am ajuns azi gândindu-mă la ce am scris mai sus:

Anxietatea e o formă de necredinţă.

6 comments:

  1. Buna. Te citesc de ceva timp si n-am indraznit sa las un mesaj fiindca nu stiu daca as avea ceva de folos de scris. Indraznesc acum fiindca si mie mi-a fost teama de avion, de calatoritul pe ocean etc. Mi-am depasit intr-un fel frica prin a-mi dirija atentia catre altceva. Intotdeauna am la mine 2 carti interesante in care pot sa ma pierd linistita fara sa-mi pese de ce e in jur. O alta tehnica pentru reorientarea atentiei este sa scrii cu mana opusa celei pe care o folosesti in mod obisnuit. E un efort deosebit pentru creier cand il obligi sa iasa din zona de comfort. Asa ca ia un jurnal cu tine si scrie, ce vrei tu, doar scrie.

    Adevarul e ca odata urcata in avion asa e de frumoasa privelistea ca mie mi se duc toate emotiile. Mai ales ca reusesc sa pun in perspectiva cat de marunti suntem noi si cat de mare si frumoasa e lumea creata de Dumnezeu. Bafta ! Cu drag, Aurelia

    ReplyDelete
  2. Dumnezeu să te ajute!

    Ce frumos ar fi să nu rămânem focalizaţi/blocaţi în cele grele ale noastre şi să luptăm pentru ceea ce ne-ar aduce bucurie...

    Aş avea 2 chestii de spus, poate ţi-ar fi de folos:

    1. Să le spui colegilor problema ta şi să îi rogi să te susţină în cazul în care vei avea probleme, să nu simţi că eşti singură în asta, ci că ei ştiu prin ce treci şi sunt alături de tine.

    2. Să te focalizezi pe toate lucrurile bune care ar putea reieşi din această călătorie.

    Numai bine, Irina! Te îmbrăţişez :*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Diana mea draga, am apucat deja să le zic la o parte din ei. Cu ocazia asta am aflat că una din colege are aceeaşi frică, dar în ultima călătorie a zis că s-a luat cu grupul şi a uitat de teamă, iar în alte călătorii mai vechi s-a folosit de alcool ca să-şi alunge teama :)).

      Iar legat de al doilea punct...exact asta e, o frică de a experimenta ceva nou, poate chiar foarte bun pentru mine...

      Te îmbrăţişez şi eu cu prietenie!

      Delete
  3. Buna, Aurelia! Uite ce bine ca ai scris, ca mi-ai lasat niste sfaturi pretioase. Te rog sa o mai faci, daca simti ca ai avea ceva de zis :). Am sa tin cont de sfaturi, sunt decisa sa infrunt aceasta teama. Te pup!

    ReplyDelete
  4. Uite aici niste sfaturi mai practice, sper sa.ti fie de folos

    https://republica.ro/5-sfaturi-despre-cum-sa-zbori-primite-de-la-unul-caruia-ii-e-mai-frica-decat-iti-e-tie

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cat de tare! Multumesc! Aseara am ajuns la Otopeni sa iau pe cineva si pentru ca la sosiri era blocata intrarea, am intrat pe la plecari si asa mi-a batut inima de puternic... :)) Fain articolul!

      Delete