Tuesday, January 31, 2017

Undo "fail" :)

Dragii mei,

feedback-ul primit la rândurile de aici mi-au fost de un mare folos. Nu mă aşteptam la ele şi chiar eram la un nivel de descurajare destul de mare, dar totuşi cu nădejdea că mă voi ridica mai devreme sau mai târziu pentru că îmi pun mereu încrederea şi speranţa în Dumnezeu, chiar dacă uneori această nădejde e extrem de anemică.


Pe lângă tot ce am scris aici, au avut o contribuţie mare şi nişte evenimente neplăcute la locul de muncă, evenimente ale căror piesă centrală am fost mai mult sau mai puţin. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, prin lucrarea pe care o fac asupra sufletului meu prin duhovnic şi Biserică, ştiu că sunt mereu într-o grijă a ceva superior mie, în grija lui Dumnezeu şi nimic nu mă va atinge fără voia Lui. Tot El îmi scoate în cale oamenii care îmi spun lucrurile potrivite, cum s-a întâmplat azi la muncă printr-un coleg şi lecturile care aduc răspunsuri.

Oricât de strânse ne-ar fi relaţiile cu cineva, trebuie să avem în minte că cea mai importantă relaţie, singura desăvârşită poate fi doar cu Dumnezeu. Acolo nu există dezamăgire, lipsă de chef, toane, orgolii... Avem acest catarg în noi şi în afara noastră, catarg de care ne ţinem şi vedem cele mai frumoase piscuri şi cele mai minunate privelişti, dar noi ne ţinem cu dinţii de lucrurile de jos, care ne ţin la firul ierbii şi nu mai reuşim să vedem SOARELE.

Aseară, într-un vârf al disperării, lecturam din două titluri şi parcă toate frământările mele privind modul în care eu relaţionez cu oamenii, piedicile pe care le am eu în faţa vieţii, buşiturile pe care le iau, lucrurile care îmi lipsesc au o cauza. Principala cauză e lipsa iubirii de Dumnezeu, dar până ajungem la acest nivel de vârf, sunt trepte mai mici pe care trebuie să le urcăm spre a ne "normaliza". 

Alături de tot ce mi-am propus eu pe anul acesta, voi aduce ca susţinere ce am citit aseară în acele cărţi. Despre asta voi scrie şi aici pe blog cât de curând, când mai prind câteva frânturi de timp pe care să le aloc acestor lucruri.

Ca să nu vă las prea curioşi, cele două titluri sunt două cărţi subţirele pe care le-am citit deja în anii trecuţi:

Hristos, prietenul clipelor de grea încercare şi

Problemele psihologice, obstacol pe calea vieţii duhovniceşti.

(Le găsiţi oriunde pe net, pe Libris le puteţi comanda cu transport gratuit şi fără un minim de comandă)

Ce mi-a rămas în minte din ultima carte e că neacceptarea pe care am suferit-o cândva în copilărie din partea părinţilor va duce la neacceptarea noastră ca oameni, dar şi la o neacceptare a celorlalţi, că iubirea adevărată nu are nimic a face cu dependeţa emoţională, cea cu care ne amăgim mulţi în zilele noastre când spunem că iubim şi că lipsa bucuriei e o problemă esenţială.

Bam, mi-am pus degetul pe rană, de fapt Dumnezeu mi-a spus: uite, Tomo, unde ţi-e problema!

Acum să ne înarmăm şi să purcedem la luptă.

Cu nădejde şi recunoştinţă,

Irina de la mare

6 comments:

  1. Ma uit la soarele asta frumos de astazi stiind ca este acelas ca si la tine si ma intreb daca nu cumva te face si pe tine sa uiti de problemele de la munca si de cele interioare..sper ca da..sper ca macar azi sa nu mai lupti nici cu morile de vant nici cu tine..ci doar sa simti caldura de afara si sa o lasi sa iti patrunda in sfulet...Azi sper sa zambesti si tu..dar asa...cu sufletul ...o zi minunata sa ai draga Irina

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumeeeeeeesc, ghemulet!

      Piedica dintre noi si lucrurile bune, chiar si dintre noi si Dumnezeu este...chiar persoana noastra!

      Te imbratisez!

      Delete
  2. Iubirea de Dumnezeu poate schimba orice material genetic si poate anula orice ura provenita din trecutul nostru sau al familiei. Iti doresc din suflet sa pui inceput bun si sa te lasi purtata de iubirea Lui. Imbratisari

    ReplyDelete
  3. Doamne ajuta Irina! Multumesc pentru titluri! Vreau sa le recomand cuiva!!! Cu drag, Ioana

    ReplyDelete