Thursday, January 10, 2013

Jurnal de multumire


"Un monah s-a dus intr-o dupa amiaza sa citeasca Vecernia pe un varf de munte. Pe drum a gasit o ciuperca alba si a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta. Se gandea ca o va lua la intoarcere si ca o va manca in acea seara. <<Daca m-ar intreba mirenii de mananc carne - si-a spus in gand, le-as punea spune ca mananc in fiecare toamna.>> La intoarcere a aflat numai o jumatate de ciuperca - se poate ca vreun animal sa o fi calcat - si si-a spus ca se vede ca atat trebuie sa manance. A luat-o si a multumit lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grija, pentru acea jumatate de ciuperca. Mai jos a aflat o alta jumatate de ciuperca si s-a aplecat s-o ia, ca sa-si completeze cina sa, dar fiindca era stricata, poate sa fi fost si otravitoare - a lasat-o si a multumit iarasi lui Dumnezeu ca l-a pazit de otravire. S-a dus la coliba si a mancat in acea seara o jumatate de ciuperca. A doua zi, cand a iesit din coliba, a vazut o priveliste minunata. Tot locul acela era plin de ciuperci frumoase si a multumit lui Dumnezeu. Vedeti, a multumit lui Dumnezeu si pentru intreg si pentru jumatate, si pentru cel bun si pentru cel stricat, si pentru una si pentru multe. Multumire pentru toate."
Avva Paisie Aghioritul

4 comments:

  1. ...iar eu îţi mulţumesc pentru povestioara asta minunată! :)

    ReplyDelete
  2. Si eu va multumesc pentru feedback! :D Va imbratisez!

    ReplyDelete
  3. Irina, multumim! Cat de bogata povestioara asta!

    ReplyDelete
  4. Ma bucur ca-ti place, Claudia!

    ReplyDelete

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...