De prin grădină

Bună seara!

Azi m-am gândit că n-am mai scris de ceva timp pe blog. Întotdeauna mi-a placut la un blog ca autorul să fie consecvent și să scrie constant și mi-aș dori ca la fel să fiu și eu. Zilele acestea au trecut cu puțin lucru în grădină, diverse activități în familie și ceva probleme stomatologice.

Grădina

În grădină am facut urmatoarele: prima tură de mazăre plantată a răsărit, iar în continuarea ei am mai pus restul de mazăre care îmi rămăsese și semințe de castraveți. Paralel au răsarit semințele de dovlecel, fasole oloagă, ceva mărar rătacit și ceapa. Am plantat două soiuri de coacăz și două de agriș. Trebuie să recunosc că pe cel din urma nu l-am gustat niciodată, știu doar ca aspect cum se prezintă. În apropiere de casa noastră crește complet sălbatic numeroase tufe de mure și mă bate un gând să aduc și în grădina mea o tufă. Dar deocamdata să plantez ceea ce am. Am mai plantat câteva răsaduri de roșii cumpărate din piață, am pus usturoi românesc și semințe de capșune în două ghivece dreptunghiulare, pătrunjel, leuștean și mărar, spanac, semințe de levănțică într-un mic colț (pe acestea cinci le-am plantat pe o porțiune unde am pus și pământ de pădure-nefotografiat deocamdată), pe partea exterioară a grădinii trei soiuri de zorele, iar în alt loc semințe de dovleac ornamental (tărtăcuțe).

Ceea ce am plantat acum aproape o lună în mini sere a crescut frumos: ardei iute două soiuri- cel bine cunoscut rosu și unul...mov, crăițe, colțunași și telină. Azi am mai improvizat doua mini sere și am pus semințe de roșii, încă trag nădejde să îmi reușească și mie măcar o tură de răsaduri.

 Un răsad de roșioară pricăjită. În spate e plantata fasolea oloagă.

Castraveți cornișon și o idee de etichetare, ca să știu ce și unde am plantat.

Coăcaz și agriș plus ceapă.

 Ceapă și trei frunze rătăcite de ștevie (ea e aici de când avem casa, în aproape toată gradina răsare singură).

O porțiune din gard pe care sper să se agațe fasolea.

Mărar rătăcit.

Pătrunjel ce a răsărit singur din două rădăcini de anul trecut.

Mini serele mele.

 Mazărea.

Menta și lăcrămioare plantate greșit. 

Am facut și cateva poze după cum se poate vedea mai sus, dar uitându-mă pe ele realizez că grădina mea arată destul de trist. Pământul este predominant bolovănos, asta din cauză că l-am săpat eu, iar în acest domeniu experiența îmi era zero, iar în alte locuri este crăpat și uscat de parcă n-a fost udat niciodata. Per total priveliștea este dezolantă, dar eu trag nădejde că atunci când vor crește toate, aspectul va fi unul deosebit.

Pe curând!

Gradina si altele

Timpul trece cu repeziciune, iar eu traiesc din plin acest lucru. Cred ca fara o planificare riguroasa nu se poate face mare lucru. Teoretic suna bine, dar practica lasa de dorit. In ceea ce ma priveste as avea mare nevoie sa imi fac un program, deoarece am talentul de a amana lucrurile la infinit. Imi amintesc cum in timpul scolii invatam pe ultima suta de metri, sau faceam un referat la fel. In rarele ocazii cand faceam mai din timp ceva, rezultatul era mult mai bun. Dar asta e un subiect la care voi mai reveni aici pe blog, am in plan sa scriu ce idei gasesc in materie de planificare.

M-am legat un pic de timpul care se scurge cu repeziciune ca sa motivez faptul ca desi am vrut sa mai scriu ieri o noua postare, doar am inceput-o, apoi am rescris-o, ca in final sa nu mai public nimic. Sper sa revin asupra ei.

Ieri a fost o zi cat de cat mai productiva. Am stat mai putin la calculator, am facut ordine prin casa si am gatit pentru prima oara urizici. Desi sunt pro mancat sanatos si imi plac verdeturile mult (spre exemplu spanacul e printre preferatele mele), urzicile acestea n-am putut sa le mananc cu nici un chip, mi s-au parut extrem de gretoase...

Tot ieri am inceput sa plantez in gradina din semintele cumparate si din arpagic. M-am bucurat ca am lucrat cam vreo doua ore jumate, iar seara am adormit mai usor. Am in plan sa plantez pe langa gard si zid plante agatatoare (mazare, fasole, dovlecei, castraveti si zorele), iar in centru sa pun diferite legume. Familia mi-a imprejmuit o parte din curtea care o avem si a rezultat o gradina suficient de mare, dar asimetrica, plus ca pe aceasta portiune se afla si copacii care ii avem in curte. In zona unde gradina se ingusteaza vreau sa pun flori. Deja am pus seminte de craite si inca un soi necunoscut in niste mini-sere improvizate din bidoane vechi, iar direct in pamant voi pune seminte de levantica, garofite, inca un soi necunoscut si niste albastrele primite din Anglia.

Sunt tare curioasa de rezultat si sper sa nu ma descurajez in fata esecurilor. Desi abia au inflorit cativa copacei, iar unii au si cateva frunzulite eu m-am si ingrijorat la gandul la cele doua pacoste cu care ne luptam de multi ani: foarte multi melci si omizile care anul trecut, spre exemplu, au mancat aproape tot ce era verde in cartier... Eu as vrea sa previn inmultirea lor prin niste metode naturale (stropiri cu ceai de urzica, coada calului, etc.) cum am vazut la doamna Vasi pe blog, dar tata are in plan sa ia ceva toxic pentru stropire... Vedem, poate cad la o invoiala si jumate facem ca mine, jumate ca el.

Aseara nu am mai apucat sa fac poze, deoarece se intunecase, iar azi vad ca ploua. Poate dupa-amiaza va iesi soarele si voi face cateva poze, pe care le voi atasa acestei postari.

Numai bine!

De inceput

Sursa foto aici.

Imi este foarte dor sa bloguiesc. Experienta in bloggerit se intinde pana in 2007 cand mi-am facut primul blog. Am scris cu consecventa aproape 3 ani, timp in care de doua ori am schimbat numele blogului din motive ce nu au tinut de mine (platforma blogger este foarte ghidusa si te poti trezi intr-o zi fara blog, deci o arhivare din cand in cand e buna, mai ales daca iti consemnezi unele lucruri de care ai vrea sa-ti amintesti), iar cam din 2010 nu am mai scris, ba chiar am inchis blogul cu pricina. Intre timp am mai incercat sa deschid altele tematice, in care intentionam sa nu imi mai scriu si gandurile. Dar tocmai de asta imi e dor, de caracterul personal al unui blog, lucru care ma atrage si la alte bloguri. Un alt lucru de care imi e dor e forma un pic diferita de socializare pe care ti-o poate oferi un blog. Imi amintesc ca pe langa cativa prieteni pe care i-am facut cu ajutorul blogului, la un moment dat mi-am gasit si de lucru, tot prin blog. 

Blogul meu e de la mare. Locuiesc in judetul Dobrogea. Sunt o tanara crestina, care se straduieste sa traiasca ortodox intr-o lume tot mai anti-religie. Sunt un fost pesimist convins, care a purtat grija drobului de sare si ma straduiesc sa schimb asta. Il am la inima pe parintele Nicu Steinhardt care spunea ca un om al lui Hristos ar trebui sa fie plin de buna dispozitie si veselie. Cred cu tarie ca Ortodoxia e o religie a fericirii.

Sunt pasionata de arta, de creatie, de tot ce e frumos si aducator de bucurie. De lucrurile mici, simple, gratuite uneori care ne implinesc ziua. Anul acesta am in plan o gradina, de cateva zile tot sap si adun pietre din el si am randuite frumos cateva semincioare de flori si legume. Si capsunele pentru o printesa la care am sa fac referire des pe aici.

Citeam undeva la un moment dat despre foloasele pe care le-au primit cateva persoane cu ajutorul blogului, printre acestea fiind: creearea unor noi relatii de prietenie, descoperirea unor pasiuni noi si descoperirea ca persoana. Sper sa am parte si eu de un pic din aceste lucruri.

Doamne, ajuta!