Saturday, April 22, 2017

Jurnal de mulţumire

Mulţumesc, Doamne:



  • pentru frişca în cafea, sau cafeaua cu frişcă
  • pentru florile de liliac. Le ador, culoarea, parfumul...
  • pentru că am înţeles că multe din lucrurile pe care le fac cu scop bun, nobil, sunt de fapt lupte împotriva mea. În general lupta cu kilogramele e o isterie, o ură împotriva ta, a felului în care arăţi
  • ceşcuţa de porţelan pictată manual de la Iulia


Friday, April 21, 2017

Despre alimentaţie, apă şi slăbit

Hristos a înviat!

De ceva vreme mă tot ţin să scriu câteva rânduri despre alimentaţie. Perioada aceasta, suprapusă cu postul, am făcut o mică obsesie legată de mâncare, sau mai corect despre alimentaţia potrivită ca să nu mă mai îngraş. Trebuie să fiu onestă, cu tot sedentarismul, faptul că-s mai rotundă pe ici pe colo are ca vină principală tona de dulciuri mâncată de un an încoace, mâncatul la orice oră îmi căşuna mie şi produsele de tip fast-food cu care m-am delectat destul de constant (nu zilnic, dar măcar săptămânal). Am încercat să testez diferite planuri alimentare cu care alţii reuşesc să supravieţuiască şi să slăbească. Doar că la un moment dat am clacat efectiv psihic, îmi era atât de foame, că aş fi mâncat şi pixurile cu care scriam la birou.

Ceea ce face bine altora, mie (poate)  nu-mi face bine. Asta se aplică în orice domeniu al vieţii, dar şi acesta e un alt subiect despre care poate am să scriu pe aici cândva. Aşa că m-am gândit: MIE oare ce-mi face bine, ce ştiu eu, sau am simţit eu la un moment dat că îmi e potrivit?

Micul dejun

Ce ştiu despre mine e că: nu pot mânca fructe ca mic dejun. Mai bine nu mănânc nimic şi aştept prânzul direct decât să mănânc fructe. Fructele îmi fac o foame nebună la nici o oră după ce le-am mâncat. Nu am simţit acelaşi lucru cu bananele, pe ele le tolerez mai bine. La fel nici cerealele nu le simt la fel de folositoare, chiar dacă nu mănânc decât cereale integrale cu lapte sau iaurt. Câteodată îmi ţin de foame, alteori nu. Îmi ţin de foame sendvişurile, diferite paste (hummus, fasole bătută) întinse pe pâine, ouăle în diferite forme, lactate - brânza, cu laptele şi iaurtul nu mă împac, deşi iaurtul e cam pe acelaşi loc la mine cu brânza, adică aş mânca mult şi des.

Prânzul 

Apoi prânzul pe care trebuie să-l iau neapărat în jur de ora 13. Cu fiecare minut care trece după ora asta mă transform într-un monstru care ar mânca iar orice, chiar şi pixuri. Sunt ceea ce zic unii "rea de mâncare", un sindrom pe care l-am întâlnit în general la bărbaţi. Îmi plac foarte mult ciorbele, sunt ciorbăreasă numărul 1. Moda cu două feluri de mâncare e păguboasă din punctul meu de vedere, deşi încă mănânc şi eu aşa. E păguboasă din simplul motiv că bagi prea multe chestii diferite în stomac (ciorbă, pâine, o tocană, sau ceva carne cu garnitură, salată şi poate mai torni şi apă peste tot festinul acesta) şi odată că-ţi înveţi stomacul cu mult, dar îl şi zăpăceşti de cap, că nu ştie ce să digere mai întâi. Deci în ceea ce mă priveşte ar trebui să educ falsa nevoie de a mânca două feluri de mâncare şi, poate, în timp, să reduc cantitatea a ceea ce mănânc.

Cina

Cina pentru mine ar fi ideal să o iau la orele 18-19. Aşa ştiu sigur că nu am mâncat nici prea târziu, dar nici prea devreme şi poate mi se face iar foame, în condiţiile în care la 22-23 sunt de obicei în pat. La cină cred că cuvântul cheie ar trebui să fie: simplitatea. Nu chestii complexe, grele, alambicate. O salată cu brânză, sau cu o bucată de carne făcută la cuptor sau la grătar, salată cu legume gătite într-un fel sau altul, salată cu ton, salată simplă cu seminţe. Cam cu lucrurile astea rezonez. Dacă ar fi să fiu în vizită, ar trebui să am grijă la cantitate şi, la fel, să nu amestec prea multe tipuri de alimente.

Atenţie sporită

Dulciurile ar fi ideal să le degust o dată în săptămână. 

Alte lucruri la care ar trebui eu să fiu atentă: 
  • cafeaua fie îmi lua pofta de mâncare, fie o accentua. Eu acum zic că nu mai beau, dar am mai băut când am fost prin vizite. 
  • Apă, multă apă. Am o verişoară pe care sunt foarte invidioasă pentru că a slăbit mult, poate chiar prea mult din punctul meu de vedere, doar bând foarte multă apă. Bine, înainte de povestea cu apa se educase să nu mai ronţăie în timp ce lucrează biscuiţi sau alte crănţănele, să nu mai mânânce dulciuri şi pâine şi să mănânce porţii mai mici la masă. 
  • Ar trebui să nu mai am în casă tentaţii: dulciuri, sucuri, chestii care-mi plac prea mult, cum ar fi brânza cu mucegai, vreun vin care-mi place mult, cum ar fi Lambrusco sau Prosecco.


Despre apă şi slăbit

Referitor la băut apă, vă pot spune că funcţionează. Am citit articolul acesta (recomand site-ul per total) şi am înţeles că apa trebuie băută aşa:

Dimineaţa când te trezeşi, pe stomacul gol, se bea cu înghiţituri mici, precum ai bea cafeaua, cam 500 ml apă în 10 min. După 30 min se ia micul dejun, care e menţionat în articol să fie fructe, deci cam după alte 30 min-1 h, când fructele se digeră se poate bea iar apă câtă se doreşte. Cu o oră înainte de masa de prânz se face pauză ca să se golească stomacul. Se ia prânzul, iar 2-3h nu se mai bea apă ca să nu fie diluate sucurile gastrice şi asa să se îngreuneze procesul digestiei. Cu o oră înainte de cină se face iar pauză pentru a se goli stomacul, apoi se ia cina. După cină la fel, lăsăm stomacul 2-3h să-şi facă treaba.

Eu mi-am făcut chiar şi un grafic care arată cam aşa:
  • aproximativ 6 dimineaţa 500 ml apă 
  • 6:30-7:00 micul dejun
  • 8:00-12:00 apă
  • 12:30-13:30 pauză de la apă
  • 13:30 prânzul
  • 13:30-16:30 pauză de la apă
  • 16:30-18:00 apă
  • 18:00-19:00 cina
  • 21:00-22,23 apă - nu prea multă că vă treziţi noaptea des pentru pipi :)


Acum întrebarea e câtă apă? Cică dacă bem prea multă, ea nu face decât să treacă prin rinichi, luând şi tot ce înseamnă minerale din corp şi iese fără să hidrateze vreo celulă. Hidratarea trebuie făcută treptat, dacă nu am băut decât un pahar de apă pe zi până acum, vom creşte treptat cantitatea. Eu eram şi înainte o mare băutoare de apă, dar nu beam suficient. Calculul ar fi numărul de kilograme pe care îl avem X 0.033 ml.

Spre exemplu eu am acum 70 de kilograme, ori 0.033 ml rezultă ca ar trebui să beau cam 2 litri şi 300 ml de apă.

Cum spuneam, am testat şi chiar funcţionează. Pentru asta nu e nevoie decât de o sticluţă ţinută prin preajma. Eu, spre exemplu, ţin o sticlă de plastic de 600 ml pe masă la muncă şi beau din ea de câte ori simt nevoia, între orele în care am voie, şi o reumplu de câte ori e nevoie, pentru că avem dozator cu apă în birou. Dacă nu aş fi avut dozator cu apă, aş fi ţinut prin preajmă un bidon de 2 sau chiar 5 L şi aş fi umplut sticluţa din el. Apoi port sticluţa asta umplută cu apă şi în restul zilei cu mine. Nu e foarte greu, trebuie doar puţină disciplină şi apoi intră în reflex totul.

Succes!

Monday, April 10, 2017

Gândul de luni


"Dacă vrem cu tot dinadisnul să ne ameliorăm substanţial modul de viaţă, trebuie să renunţăm la tăiatul frunzelor - în atitudini şi comportamente - să ne apucăm de lucru la rădăcină; astfel spus, să ne schimbăm paradigmele, căci mentalitatea noastră şi conduita din ele se nasc."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace"

Monday, April 3, 2017

Gândul de luni


"Comunicăm mult mai elocvent prin ceea ce suntem decat prin ceea ce spunem sau facem."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"

Friday, March 31, 2017

Azi sunt iar îngâdurată...

Dragii mei, n-am mai scris aici din lipsă de timp, deși am avut idei, poate am avut și ferestre de timp, dar cine știe ce m-a oprit. Însă, azi, avântul mi-a fost oprit de la ce aveam în plan la aflarea unei vești mai puțin bune. Unul din unchii mei, fratele tatălui meu, om tânăr de altfel, a trecut la cele veșnice.

E interesat cum dintr-o dată ți se dă iar vălul de pe ochi la o parte și vezi viața goală și așa cum e ea: un drum spre un alt tărâm, spre alte locașuri. Suntem doar suflete îmbrăcate în trup de humă, într-o călătorie spre Veșnicie. Ce contează pe acest drum e cât de mult am iubit, restul e balast.

Prinsă în egoismele mele, planurile mele, activitățile mele, ”timpul meu”, munca mea, iubirea asta de sine pe care o practic cu un devotament păgubos, am omis să arăt că cei din jur există și îi apreciez în viața mea. Toată săptămâna, pe drumul spre întoarcere de la serviciu, drum care trece prin cartierul în care locuia acest unchi, mă tot gândeam, să-l sun pe Virgil, să-l mai întreb de sănătate, dar nu am făcut-o. Lasă ca o fac mâine. Acest mâine care azi nu mai e.

Știu că s-a dus dincolo biruit de neputințe. Doamne, de am iubi mai mult, poate cei din jur nu s-ar mai acoperi pe ei înșiși în neputințe de tot felul. De câte ori nu m-am aruncat asupra unei farfurii cu mâncare tot dintr-o lipsă de sens, dintr-un gol al inimii, din ideea că nu-s iubită. Tocmai eu, care cunosc flagelul neputințelor, am judecat atât de aspru pe alții și mai neputincioși decât mine... Vai, ție, suflete al meu care nu iubești și care prigonești!

Săptămâna asta m-am rugat mult să nu mă lase Dumnezeu să-L uit. Prinsă tot în egoismele mele, uit că trăiesc și respir datorită Lui, uit că relația mea principală trebuie cu El s-o dezvolt, prinsă în obsesiile mele, uit de ESENȚIAL. Acum parcă am primit răspuns, parcă prin moartea acestui unchi mi-am revenit la viață, sau de fapt am conștientizat iar care e Viața.

Doamne, iartă-mi micimea sufletului și dă-mi zile să-i pomenesc pe toți aceștia din neamul meu trecuți la Tine, iartă-mi neputința de a iubi!

Dumnezeu să te odihnească, unchiulețule, cum îți spuneam eu ție...

Vă rog să-l pomeniți și voi pe unchiul meu Virgil-Ion.

Mulțumesc!

Monday, March 27, 2017

Gândul de luni


"Când vrem să producem schimbări relativ minore în vieţile noastre, ne putem concentra asupra atitudinilor şi comportamentelor de adoptat. Însă, când vrem să obţinem o mutaţie semnificativă, trebuie să lucrăm asupra paradigmelor noastre de bază." 

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"

Thursday, March 23, 2017

Acum...




O fotografie de acum... 
Experimentez...

...vreau să fac o soluţie restructurantă pentru păr şi o paine cu usturoi.

Ma uit la/ascult...

Mă bucur să...

...simt că se mai încălzeşte puţin.

 Mă bucur şi că m-am înscris la cursul de dans. E frumos să vezi că un lucru atât de mic poate avea efecte atât de mari...poate voi scrie la un moment dat despre efectele pozitive ale cursului asupra mea.

Fac...

...planuri pentru zilele, lunile următoare, îmi doresc să reiau activităţile pentru copii.

Scriu...

...prea puţin pe blog, deşi am avut multe postări în plan şi idei de împărtăşit, dar când a fost timp n-a fost inspiraţie, când a fost inspiraţie n-a fost timp şi tot aşa...

Pot...

...să fac mai mult şi mai multe, dacă aş fi mai riguroasă şi mai atentă la planificări.

Planific...

...nimic, dar mi-aş dori să îmi planific câteva zile de vacanţă, adică să-mi iau câte o pauză într-un mod regulat.
Visez...

...la primăvară, la căldură, dar nu aceea excesivă de iunie-septembrie :D, ci de mai şi octombrie :P.

Beau...

...din păcate am revenit iar la cafea... :( Nu aş lăsa-o dacă nu aş fi experimentat ce înseamnă o minte şi un trup fără cofeină. Eu am crezut că-s o agitată, anxioasă din fire, dar în cele câteva zile de "sobrietate" am constatat că-s foarte calmă şi stăpână pe mine şi în anumite situaţii în care aş fi devenit agitată în mod normal, am reuşit să-mi păstrez calmul şi să nu încep să tremur aşa vizibil :).

Ceai verde nu ştiu dacă voi mai bea, cică el nu s-ar compara cu cafeaua, dar doctoriţa mea mi-a recomandat să nu beau nici un fel de excitant: cafea, ceai negru, verde, cacao.

Apropos de ceai verde, vinerea trecuta băusem o cafea de dimineaţă, iar la prânz un ceai verde, o ditamai cana pe care am dat-o peste cap. La puţin timp am început să tremur şi să am o agitaţie atât de aiurea în tot corpul încât nu ştiam ce e cu mine, pentru că uitasem că băusem ŞI cafea înainte de acel ceai verde (nevinovat).

Mă simt...

...uşor obosită, zilele astea nu m-am mai trezit foarte devreme, ci am dormit până pe la ora 7.

Mă gândesc...

...încerc să nu mă mai gândesc :)).

Cărţi pe noptieră...

...tot Simply C.S. Lewis, mă bucur că am perseverat s-o citesc, am găsit un capitol foarte frumos despre iubire şi suferintă, Cele 7 trepte ale eficienţeiAlternative la antibiotice, pe acesta n-o citesc neapărat, e pe noptieră în teancul de "citesc acum" :)) şi Convorbiri pe pământ rusesc, o carte foarte, foarte bună, Puterea autocontrolului mental, o carte pe care am vrut s-o arunc până am răsfoit-o într-o zi şi m-a captivat prin câteva rânduri. Aş vrea să scriu din ea pe aici, are nişte idei care mi-au plăcut foarte mult, chiar azi mă gândeam că în rândurile ei am găsit o soluţie la o problemă financiară care mă frământa.

Gătesc...

... tot supă cremă, salate, ca gustare mai mănânc fructe proaspete, sau uscate (curmale, caise, merişoare), am început să folosesc mult seminţele în salate, sau pun câteva şi în supa cremă când o mănânc. Prânzul îl iau la muncă, acolo nu prea aleg, ci mănânc ce e în meniu.