Saturday, May 20, 2017

2. Zis şi făcut...


- Orice lucru începe cu nişte cuvinte scrise, rostite cu voce tare sau în gând. Acestea constituie expresia verbală a dorinţei de a face un anumit lucru, într-un anumit interval de timp, într-un anumit mod. Ei bine, aici "magicianul" se comportă foarte diferit faţă de omul obişnuit.

- Atunci când omul obişnuit spune: "o să fac asta", de obicei vrea să spună: "în acest moment am o anumită dorinţă de a face asta". Problema este că, în primul rând, nu se ştie cu câtă perseverenţă voi căuta să-mi împlinesc dorinţa, iar în al doilea rând peste 5 minute dorinţa poate să-mi treacă. (...)

- Atunci când "omul-magician" spune: "O să fac asta", înseamnă: "mi-am cumpănit dorinţele şi posibilităţile şi am ajuns la concluzia că o să pot face asta. Încep să fac asta şi o să fac tot ce e necesar ca să duc lucrul la bun sfârşit". În acel moment are loc ceva mistic, de parcă în momentul respectiv ideea se materializează. Calea către ţintă, ce doar era marcată cu linie întrerupt, devine brusc un terasament solid de cale ferată: rămâne doar să mergi pe ea fără îndoieli şi opriri.

-Cuvâtul are o forţă mare, mistică, forţă căreia nu-i dăm însemnătatea cuvenită. De aceea ne murdărim limba cu tot felul de mizerii, facem promisiuni mincinoase, nu credem cuvintelor celorlalţi.
-Omul cu adevărat de succes îşi tratează cu foarte mare seriozitate cuvântul: şi pe cel scris, şi pe cel rostit, chiar şi pe cel nerostit, dar formulat în minte.

-Aşadar, dacă vreţi să vă realizaţi visurile, obişnuiţi-vă cu onestitatea şi cu atitudinea responsabilă faţă de fiecare cuvânt pe care îl spuneţi. 

Prima parte o puteţi citi aici.

Friday, May 19, 2017

Cele 3 limitări interioare - Robin Sharma



Cele 3 limitări interioare cu care oamenii se confruntă când încearcă să dobândească măiestria şi cum pot fi acestea înfrânte:

1. Definirea, dezvoltarea identităţii personale. Veniturile tale nu vor depăşi niciodată nivelul pe care tu consideri că-l meriţi.

2. Fricile tale. Fricile tale nu te definesc, nu sunt...TU. Fricile sunt doar o sumedenie de emoţii care apar natural în momentul în care părăseşti spaţiul sigur al zonei tale de confort, al cunoscutului. Este o reală seducţie în "Dacă mi-e frică, înseamnă că ceva e în neregulă.". NU! Fricile tale nu sunt mai mult decât dezvoltarea ta şi lucrurile bune pe care ţi le doreşti care vin spre tine. Dacă vei ajunge să trăieşti o viaţă de succes, îţi va fi frică tot timpul. Minunat! Înseamnă că te dezvolţi, creşti.

3. Energia. Energia ta este mai importantă decât inteligenţa ta. Ai grijă de energia ta prin mişcare, sport, dietă, lucruri care te inspiră etc.

Idei preluate din acest material video.

Thursday, May 18, 2017

Antreprenoriatul la feminin

Mai ţineţi minte secţiuna blogului meu numită "antreprenoriat"? Aproape nici eu, aşa că, hai să dăm un pic praful la o parte.



Acum ceva vreme, cu câteva săptămâni în urmă mai exact, eram pe Facebook, iar Mihaela de la Mic Dejun de Bucureşti a semnalat că o carte pe Book Express este la un preţ foarte bun. Cartea cu pricina era "In the Company of Women" şi era cu peste 50% redusă. Cartea era despre antreprenoriatul la feminin, un subiect care mă pasionează, preţul şi el bun, dorinţa mea de a-mi perfecţiona limba engleză era şi ea bifată, deci drumul a fost scurt până la achiziţie.


Cartea am primit-o săptămâna aceasta şi m-a cucerit complet. În carte sunt intervietate o serie de femei din Statele Unite care lucrează în domenii ce ţin de creativitate şi au o afacere pe cont propriu în acest domeniu. Ele sunt de la artiste plastice, la poete, la designeri de lenjerie intime şi până la designeri de decoraţiuni interioare, meşteri olari etc.



Mi-au plăcut toate detaliile din coletul Book Express


 Mesaje pe inima mea ;)


Cartea cu pricina

 


Am început deja s-o citesc şi îmi place aşa mult, încât am început să scot câteva idei care simt că mi-ar fi de folos în viaţa mea, în traseul meu.

Le voi împărtăşi şi aici cu voi, ştiţi că îmi place să dăruiesc :), chiar dacă e vorba doar informaţie pe care o consider bună, pentru moment.

Reminder:






(Fac o paranteză, ştiţi că ador şi parantezele. Recent, frustrată fiind -iar 'de locul meu de muncă, m-am gândit serios la tot ce am făcut eu începând cu clasele de gimanziu şi până în prezent şi mi-am amintit de orele de Design Ambiental de la liceu, secţia la care eram şi de faptul că, deşi îmi plăcea, eram foarte frustrată că "nu ştiu", acesta fiind motivul pentru care nu am mers mai departe. Cât m-a limitat pe mine acest "nu ştiu" şi "nu pot"... Dar înclin să cred că nimic nu e pierdut complet în viaţa asta şi, poate la proporţii mai mici, o poţi lua de la capăt. Un exemplu e o femeie din cartea asta care la vârsta de 59 de ani, nemulţumită fiind de produsele cosmetice de pe piaţă, şi-a făcut o cremă pe bază de uleiuri naturale, iar de aici a dezvoltat o afacere în toată regula.)

Danielle Colding - Designer de interior

"Să ai propria ta afacere este un risc. Fiecare zi este nesigură, dar şi o aventură. Dacă nu te dai jos din pat şi nu începi să faci lucrurile să se mişte, nu se va întâmpla nimic. Să ştii că succesul tău ţine exclusiv de tine este mai mult decât infricoşător câteodată, dar nu aş schimba asta cu nimic altceva."

"Ce înseamnă succesul pentru tine?

Calitatea vieţii mele. (...) calitatea vieţii însemnând de a avea libertatea pentru a face alegeri care nu sunt bazate pe frică. Fie că este vorba de posibilitatea de a alege anumite proiecte din care aş avea doar de învăţat, sau abilitatea de a îmi lua o lună liber pentru a călători. Libertatea de a alege este luxul suprem."

"Este uşor în lume să trăieşti după opinia altora; este uşor în singurătate să trăieşti după propriile opinii; dar omul cu adevărat liber este cel care în mijlocul mulţimii reuşeşte să îşi păstreze cu mare abilitate independenţa din singurătate." R.W. Emerson

"Ce faci când intri într-un blocaj creativ, sau ai nevoie de inspiraţie? Care este secretul tău?

Călătoresc. A ieşi din propriul tău spaţiu are un efect profund transformator. Eu revin la viaţă când călătoresc. Inspiraţia mă invadează. Creativitatea este reaprinsă. Pentru mine este cu adevărat special călătoritul şi mă face mereu să mă simt extrem de inspirată."

Va urma...

Cu prietenie,

Irina

Wednesday, May 17, 2017

Efectele fricii...

Astăzi, pusă în fața unor situații noi, am avut niște reacții foarte deplasate. Totodată și reacțiile celor din jur au fost la fel (mai, mai, să mă ia cineva la bătaie la semafor pentru că, cu câtiva metri mai în urmă, îndrăznisem să-l claxonez insistent pentru că vroia să intre pe banda mea, fără să se asigure și fără să semnalizeze. E prima oară când pățesc asta în 11 ani de șoferie).

Cum spuneam, am trecut azi și ieri printr-o serie de emoții: furie, mânie, agresivitate, împotrivire și n-am înțeles de ce.



Dar azi, tot la volan fiind, locul revelațiilor mele, am înțeles că în spatele a toate astea, cauza care a generat acest torent de lucruri urâte în mine a fost: frica.

M-am simțit iar copilul părăsit, orfan, pus în fața unor reposanbilități prea mari. 

Ceea ce îmi spuneam eu de fapt, inconștient, era: oare ești capabilă? Oare vei reuși să faci asta? Poți tu? Poți tu să faci și aia, dar și aia? Și dacă poți, cum va ieși? Va râde lumea de tine? Dar daca poți, de ce să poți iar tu? De ce să nu poată altul, mai ales că nu era responsabilitatea mea 100% acel lucru pe care trebuia să-l fac...

Mă gândesc la animalele sălbatice care, de frică, atacă, mănâncă, nimicesc, desființează, bucățesc. De frică.

Copilul din mine, hăituit iar de responsabilitățile vieții, singur fiind, a urlat, a bucățit, a nimicit și el cum a putut prin împrejurul lui...

Ce-i drept, m-am achitat de sarcini, dar repercusiunile fricii încă le simt.

Tuesday, May 16, 2017

Unde m-am născut şi când?



M-am născut în Constanţa la Spitalul Judeţean, iar anul acesta am aflat că în iarna aceea din 1984-1985 era o iarnă grea, cu drumuri blocate şi zăpezi considerabile (treaba asta mi-a zis-o o doamnă de la oficiul poştal de care aparţin şi care are un băiat născut la câteva zile după mine).

M-am născut şi am locuit în Constanţa toată viaţa, cu pauzele despre care am apucat să vă povestesc aici. Ce n-am apucat să povestesc este cum este să fi născut între Crăciun şi Anul Nou, eu fiind născută pe data de 27 decembrie.

Nu știu cum e la alții, dar la mine ziua mea e ba umbrită de sărbătorile între care m-am născut, ba accentuată. Umbrită pentru că, în copilărie, primeam cadou fie doar de Crăciun, fie doar de ziua mea, iar petrecerea de ziua mea era opțională, în condițiile în care abia trecuse o sărbătoare și urma noaptea de Anul Nou. Nu am avut zile de naștere sărbătorite cu colegii pentru că eram în vacanță și nu aveam pe cine să chem la ziua mea pentru că majoritatea erau fie plecați la bunici, fie eram înzăpeziți și nu puteau veni la mine :)). Pe vremea aceea se purta sa chem copiii vecinilor, ceea ce era drăguț, că eram oarecum prieteni...



Partea frumoasă e că toți se miră când le spun că-s născută a 3 a zi de Crăciun și, cumva, mă simt și eu specială într-un fel, sau am un motiv în plus de a mă simți...altfel :P, mai... specială.

Un aspect ciudat al faptului că-s născută iarna este că suport foarte greu instalarea frigului, a gerului... Printre cunoscuții mei se știe că eu începând cu 15 noiembrie încep să mă plâng de frig, de ger, de apatie etc. , iar când se termină iarna, abia atunci mă adaptez și eu la noile temperaturi, dar prea târziu, pentru că vin zilele de căldură...

Voi când v-ați născut? Aveți un detaliu aparte legat de ziua voastră de naștere? Aș fi curioasă să-mi povestiți!

Cu prietenie,

Irina




Monday, May 15, 2017

Cutii de metal reciclate

Chiar dacă pe aici a fost destul de liniște, în particular am făcut, zic eu, destul de multe lucruri. Spre exemplu, am reluat atelierele pentru copii, am găsit un spațiu foarte aproape de casă, iar colaborarea cu persoana care deține acest spațiu s-a legat spontan. Faptul că s-a legat ”de la sine”, m-a făcut să-mi dea multă încredere că fac ceea ce trebuie și sunt pe drumul cel bun.

Roadele s-au văzut. Încet și sigur s-au strâns spre participare tot mai mulți copii, iar eu, ca niciodată, în preziua atelierului, nu simt oboseala și repulsia pe care o aveam când lucram în alte părți. Ba am avut zile în care m-am trezit în mijlocul nopții ca să-mi pregătesc materialele și activitatea.

Sâmbăta trecută am testat ideea de a recicla cutii de metal.

Am folosit cutii simple de la conserve de fasole, năut, mazăre etc., fire textile, nasturi, scoici, bucăți de sticlă culese de pe malul mării, vopsea acrilică, hârtie, bucăți de stinghii de lemn, imaginație și un pistol de lipit.

Doar două dintre aceste cutii sunt lucrate de adulți, una de mine și una de o colega de la dansuri care a participat și ea, restul sunt realizate de 6 pitici cu vârste între 4 și 6 ani. Nu e așa că-s minunate!?









Cu gânduri de prietenie,

Irina

P.S. Vă recomand să dați LIKE paginii de Facebook: Cercul de creativitate, acolo postez tot ce fac cu acești pitici.

Sunday, May 14, 2017

Life lately

muncă

Nu mai vreau la muncă, nu mai vreau la locul de muncă actual, nu mai vreau serviciu de 8h. Simt cu toată fiinţa mea că nu vreau să-mi mai dedic timpul, ideile, creativitatea, energia, sănătatea altcuiva, afacerii altora. Cu fiecare oră care trece la muncă, simt că o parte din mine se duce, moare, dispare. Vreau cu disperare să investesc acest aport de lucruri pozitive de care-s capabilă în mine, în interesul meu, în pasiunea mea, în dorinţele mele, în fiinţa mea, în lucrurile care-mi fac plăcere. Azi chiar m-am trezit cu întrebarea: dar cu tine ce faci?

Reversul medaliei e că această repulsie a început să se traducă în zero productivitate la muncă. Trec zilele şi orele făcând nimic, murind de plictiseală, confuză asupra rolului meu acolo. Ceea ce mi se pare unfair pentru felul meu de a fi, eu nu pot să iau salariul tăind frunză la câini, mi se par bani nemunciţi, necinstiţi. Oare acesta e motivul pentru care de când mi s-a mărit salariul considerabil, aceştia mi-au trecut efectiv printre degete? E jumătatea lunii, iar eu nu am decât vreo 150 de lei în portofel şi aceştia făcuţi la atelierul de sâmbătă, salariul fiind demult cheltuit, ba chiar am luat avans şi din salariul din mai.

sănătate

De când eram mică, prolemele mele de sănătate au tradus o suferinţă sufletească. De vreo lună mă doare foarte rău încheietura mâinii stângi. M-am trezit pur şi simplu într-o dimineaţă cu o durere acută în încheietură. Nu m-am dus la medic, cu gândul ca va trece. Acum, deşi încă utilizabilă, mişcările mâinii devin tot mai dificile... Mi-aduc aminte de regretatul meu profesor, pictorul Adi Cornel, care păţise o chestie similară, s-a vindecat cu un tratament homeopat, iar cauza erau solvenţii chimici din culorile de ulei. Ştiu că şi la mine e ceva toxic care poposeşte în mine :). (a se citi punctul "muncă")

relaţii

Le reconsider. N-am ţinut cont niciodată de reciprocitate, m-am băgat cu totul în sufletul celor la care am ţinut într-un mod special. Le-am pretins atenţia, am fost abuzivă în nevoia de atenţie poate. Până mi-am dat seama că 1.fie modul meu de a mă comporta produce oboseală, 2.fie nu e reciproc sentimentul în privinţa relaţiilor respective. Am făcut un test, n-am căutat pe nimeni o perioadă. Persoane care m-au căutat înapoi? Zero. Am obosit să caut eu, să planific eu ieşiri şi întâlniri, să fiu prima care dă mesaj. Ştiu că dragostea nu ţine cont de cine e primul, dar am obosit să mă consum atât.

Un subpunct aici ar fi şi inflamările mele amoroase, când îmi pică cu tronc cineva şi apoi sufăr cumplit din cauza ignorării şi a nebăgării în seama. Un nou an, aceeaşi poveste. Doar că acum am devenit un pic mai nesimţită. Ştiu că nu-mi lipseşte nimic ca să pot reprezenta şi eu un interes pentru o persoană de sex opus şi nu să tânjesc, să aştept, sau să fiu tot eu cea care face primul pas şi abordează omul.

vise

Îl tot visez pe unchiul care a murit recent. Şi visez, la o perioadă de timp, că trebuie să zbor cu avionul şi duc tot felul de lupte acolo în somn. Azi-noapte am visat foarte interesant. Urma să zbor cu avionul şi căutam să mă eschivez de treaba asta. Eram de mână cu persoana de care menţionez indirect mai sus şi care mi-e în simpatii acum. Trebuia să mergem la el acasă, el fiind din altă ţară. Pe drum mă întâlnesc cu duhovnicul meu şi-i zic: părinte, el e X, v-am zis de el, merg la el acasă, dar mi-e frică să zbor. Iar părintele mă ia de mână şi-mi zice: Irina, strigă la Maica Domnului şi aruncă-te în gol. E interesant că, acolo în somn, am avut un AHA, deci asta e...

Deci asta e, strigă la Maica Domnului şi aruncă-te în gol.